De o luna si mai bine (c'est a dire 2 mai), am revenit la munca! Alte griji, alte momente de stres si furie... si nu din vina lui baietzel (nu doar!) Ideea este ca oricat ai incerca sa nu obosesti, totusi orele te darama si apoi te fixeaza la podea zilele saptamanii pana ajungi sa intelegi ca desi a venit vineri pentru tine nu e week-end... adica sambata e zi de trezit cu noaptea in cap puiutz somnambul ca doar e weekend, si apoi de facut curatenie ca a adormit copilul si mancare pentru pici ca tocmai ti-ai amintit, spaland oala lui minuscula, ca s-au terminat legumele, apoi inevitabil se trezeste si o luam de la capat cu activitatile zilnice care se vor repeta din nu inevitabil duminica... Adevarul e ca nu mai ai nicio zi (deocamdata... inca mai trag speranta ca la un momentdat se va termina) nicio zi, spuneam, in care sa iti bei cafeaua cu laptopul in brate hoinarind printre articole si haine si chestii funny inutile!
E momentul in care descoperi ca barbatii sunt accesorii aproape inutile (asta pentru ca esti obosita si ti se pare ca tu faci totul si el nimic... adevarul e ca nu l-am mai intrebat de un secol ce mai e pe la el pe la serviciu, o avea si el viata grea, mai stii?!) Te simti frustrata si deprimata si strangi haine de prin colturi si jucarii de peste tot si freci mancare si scuturi firimiturii si il bombani intre timp printre dinti gandindu-te ca mai ai un teanc de lucrari de corectat si ca piciulin vrea sa strea agatat de tine in tot acest timp.
Ce roz devine dintr-o data viata de cuplu!
Si daca mai e si un meci si mai vrea sa vorbeasca la telefon e deja tragedie! Corul antic iti raspuna strident din gurile piticilor de pe creier si ganduri sumbre de crima matrimoniala te bat mai ceva ca in filmele proaste...
Uneori imi mai amintesc ca-l iubesc si mai apreciez gesturile lui (pe care de obicei evit sa le observ ca sa am pe cine-mi varsa nervii de oboseala), gestul de a-l adormi pe baietzel, de a iesi cu el afara, de a pregati ceva pentru cina...
E o incercare de a ma face sa nu mai uit ca el este motivul pentru care puiutz exista si pentru care eu nu mai stau doar la cratita si pampers... pentru ca il iubesc si ma sustine chiar si atunci cand nu vreau sa vad!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu